Déclinaison / Conjugueur latin
| SINGULIER |
| Nom. | peculiaris |
| Gen. | peculiaris |
| Dat. | peculiari |
| Acc. | peculiarem |
| Abl. | peculiari |
| Voc. | peculiaris |
| PLURIEL |
| Nom. | peculiares |
| Gen. | peculiarĭum |
| Dat. | peculiarĭbus |
| Acc. | peculiares |
| Abl. | peculiarĭbus |
| Voc. | peculiares |
| SINGULIER |
| Nom. | peculiaris |
| Gen. | peculiaris |
| Dat. | peculiari |
| Acc. | peculiarem |
| Abl. | peculiari |
| Voc. | peculiaris |
| PLURIEL |
| Nom. | peculiares |
| Gen. | peculiarĭum |
| Dat. | peculiarĭbus |
| Acc. | peculiares |
| Abl. | peculiarĭbus |
| Voc. | peculiares |
| SINGULIER |
| Nom. | peculiare |
| Gen. | peculiaris |
| Dat. | peculiari |
| Acc. | peculiare |
| Abl. | peculiari |
| Voc. | peculiare |
| PLURIEL |
| Nom. | peculiarĭa |
| Gen. | peculiarĭum |
| Dat. | peculiarĭbus |
| Acc. | peculiarĭa |
| Abl. | peculiarĭbus | |