Déclinaison / Conjugueur latin
| SINGULIER |
| Nom. | superlaudabilis |
| Gen. | superlaudabilis |
| Dat. | superlaudabili |
| Acc. | superlaudabilem |
| Abl. | superlaudabili |
| Voc. | superlaudabilis |
| PLURIEL |
| Nom. | superlaudabiles |
| Gen. | superlaudabilĭum |
| Dat. | superlaudabilĭbus |
| Acc. | superlaudabiles |
| Abl. | superlaudabilĭbus |
| Voc. | superlaudabiles |
| SINGULIER |
| Nom. | superlaudabilis |
| Gen. | superlaudabilis |
| Dat. | superlaudabili |
| Acc. | superlaudabilem |
| Abl. | superlaudabili |
| Voc. | superlaudabilis |
| PLURIEL |
| Nom. | superlaudabiles |
| Gen. | superlaudabilĭum |
| Dat. | superlaudabilĭbus |
| Acc. | superlaudabiles |
| Abl. | superlaudabilĭbus |
| Voc. | superlaudabiles |
| SINGULIER |
| Nom. | superlaudabile |
| Gen. | superlaudabilis |
| Dat. | superlaudabili |
| Acc. | superlaudabile |
| Abl. | superlaudabili |
| Voc. | superlaudabile |
| PLURIEL |
| Nom. | superlaudabilĭa |
| Gen. | superlaudabilĭum |
| Dat. | superlaudabilĭbus |
| Acc. | superlaudabilĭa |
| Abl. | superlaudabilĭbus | |