Déclinaison / Conjugueur latin
| SINGULIER |
| Nom. | deculpatus |
| Gen. | deculpati |
| Dat. | deculpato |
| Acc. | deculpatum |
| Abl. | deculpato |
| Voc. | deculpate |
| PLURIEL |
| Nom. | deculpati |
| Gen. | deculpatōrum |
| Dat. | deculpatis |
| Acc. | deculpatos |
| Abl. | deculpatis |
| Voc. | deculpati |
| SINGULIER |
| Nom. | deculpată |
| Gen. | deculpatae |
| Dat. | deculpatae |
| Acc. | deculpatam |
| Abl. | deculpatā |
| Voc. | deculpată |
| PLURIEL |
| Nom. | deculpatae |
| Gen. | deculpatārum |
| Dat. | deculpatis |
| Acc. | deculpatas |
| Abl. | deculpatis |
| Voc. | deculpatae |
| SINGULIER |
| Nom. | deculpatum |
| Gen. | deculpati |
| Dat. | deculpato |
| Acc. | deculpatum |
| Abl. | deculpato |
| Voc. | deculpatum |
| PLURIEL |
| Nom. | deculpata |
| Gen. | deculpatōrum |
| Dat. | deculpatis |
| Acc. | deculpata |
| Abl. | deculpatis | |