Déclinaison / Conjugueur latin
| SINGULIER |
| Nom. | irrequietus |
| Gen. | irrequieti |
| Dat. | irrequieto |
| Acc. | irrequietum |
| Abl. | irrequieto |
| Voc. | irrequiete |
| PLURIEL |
| Nom. | irrequieti |
| Gen. | irrequietōrum |
| Dat. | irrequietis |
| Acc. | irrequietos |
| Abl. | irrequietis |
| Voc. | irrequieti |
| SINGULIER |
| Nom. | irrequietă |
| Gen. | irrequietae |
| Dat. | irrequietae |
| Acc. | irrequietam |
| Abl. | irrequietā |
| Voc. | irrequietă |
| PLURIEL |
| Nom. | irrequietae |
| Gen. | irrequietārum |
| Dat. | irrequietis |
| Acc. | irrequietas |
| Abl. | irrequietis |
| Voc. | irrequietae |
| SINGULIER |
| Nom. | irrequietum |
| Gen. | irrequieti |
| Dat. | irrequieto |
| Acc. | irrequietum |
| Abl. | irrequieto |
| Voc. | irrequietum |
| PLURIEL |
| Nom. | irrequieta |
| Gen. | irrequietōrum |
| Dat. | irrequietis |
| Acc. | irrequieta |
| Abl. | irrequietis | |